Jurnal de calatorie Bosnia
Sambata 21 Octombrie 2017 eram gata de plecare. Din Eindhoven cu avionul la Tuzla in Bosnia ca sa vizitez scolile in Boljanic si Suho Polje. Este important la realizarea proiectelor in Romania si Bosnia sa controlez ca munca facuta sa fie conform cu dorinta noastra si ca autoritatile locale au facut ceea ce au promis.
Aeroportul din Tuzla este la o distanta de 70 km de scolile noastre si domiciliul nostru temporar in Doboj. Pe aeroport m-a asteptat colegul meu Tom Visser si sotia Ljubica, care m-au dus la toate locatiile si au tradus 4 zile pentru mine si m-au ajutat cu orice.
Pentru ca 70 km in Bosnia nu sunt usor de parcurs (nu exista autostrada) am ajuns de-abia seara la apartamentul nostru din Doboj. Dupa ce am mancat si am baut prima noastra zi in Bosnia s-a incheiat.
Duminica am fost invitati la instalatorul care a montat instalatia de incalzire in amandoua scolile. Am fost intamplinati cu multa caldura si ospitalitate in mod traditional Bosniac, cu rachiu, dupa care a urmat o masa imbelsugata pentru invitati: muncitorii, inginerul, profesori de la scoli si alti oameni care au contribuit au fost invitati. A fost o dupa amiaza placuta cu cantece traditionale la sfarsit.
In ziua urmatoare am facut inspectia scolilor, prima data mica scoala din Suho Polje.
Centrala pe lemn si carbuni si caloriferele salvate de inundatiile trecute functinau foarte bine si instalatorul a facut o treaba minunata. In afara unuei tevi fara izolatie speciala nu am gasit nici un defect. Ceea ce m-a impresionat a fost starea toaletelor unde atat profesorii cat si elevii merg, situate la 50 metri distanta de cladirea scolii.
Noi in Olanda nu suntem obisnuiti cu asta.
Urmatoarea a fost scoala din Boljanic. Si acolo instalatorul nostru a livrat munca de calitate superioara. Aici s-au montat calorifere noi pe un cazan de incalzire donat de Fundatia noastra in 2008. Era o caldura foarte placuta si de neimaginat ca cu un an in urma aici copiii studiau si lucrau in frigul inghetat. Copiii de la scoala si-au aratat recunostinta prin cantece, dansuri si piese de teatru.In final am primit din mainile directorului si eu si Tom cate o sticla de rachiu cu fotografia noastra tiparita pe sticla, dupa care o masa copioasa in compania tutror profesorilor scolii si niste rachiu au incheiat ziua.
Dupa ce in urmatoarea zi am fost adus la aeroportul din Tuzla, am putut sa imi clarific impresiile primei mele vizite de lucru in Bosnia. Am fost foarte impresionat de ce am vazut si trait, sigur in comparatie cu Olanda. Ce bine traim noi de fapt in Olanda si ce mult ajutor putem oferi ca Fundatia “ Caldura pentru copii”, chiar daca este pe scara redusa. Pana sa imi dau seama deja eram pe aeroport in Eindhoven si am avut un sentiment placut sa conduc din nou pe o autostrada.
Willem Siebelink
